Prin forte proprii, pe bicicleta, spre Khan Tengri-Pobeda

Prin forte proprii, pe bicicleta, spre Khan Tengri-Pobeda | cu Marius Roca
22 noiembrie 2017, orele 19.30, la Journey Pub (str. George Enescu nr. 25)

* Eveniment cu intrare libera, in limita a 100 de locuri. Pentru a rezerva un loc in sala va rugam sa sunati la numarul 0752 285 286 – Journey Pub.

____Marius Roca: povestea personala_____
Nu voi fi un om obisnuit… pentru ca am dreptul sa fiu si sa ma simt extraordinar!

In 2009 prin scoala de munte Pathos am descoperit Carpatii nostri, piscurile mici dar frumoase, varfuri precum Omu, Moldoveanu, Retezat ce m.au marcat am prins virusul naturii, muntilor, am ramas socat efectiv. In 2011un prieten bun imi propune prima expeditie (cu avionul) aveam de ales intre Africa-Kilimanjaro si America de Sud -Aconcagua 6962m. Am ales Aconcagua si-am combinat alpinismul cu medicina incercand sa facem teste si masuratori la diferite altitudini cu spirometru si EKG. Am reusit pana in basecamp Aconcagua, la 4000m, pe urma am decis sa lasam echipamentul medical si sa continuam expeditia spre varful de 6962m si inapoi. Am avut success!

In vara lui 2012 am vrut Mont Blanc-Franta doar ca de data asta numai imi permiteam sa merg cu avionul si-am decis sa combin ciclismul cu alpinismul. Am pornit spre Chamonix 2000 km punand tot echipamentul montan pe bicla. Am gasit chiar si un prieten triatlonist care a dorit sa-mi fie camarad doar ca la dus in Italia s-a accidentat, intorcandu-se cu masina acasa. Eu am avut succes si aici (insumand 4000 km si cucerirea varfului).

In 2013 am deci, impreuna cu un prieten drag din Pathos, sa mergem cu bicicletele si tot echipamentul montan spre Grecia- vf' Olympus. Ajunsi pe platou, cu o atentionare de risc de avalanse grad 5, - dupa ce am admirat una pentru prima data - el a decis sa se intoarca la cort, eu am decis sa continuu singur spre varf. N-am reusit. Am nimerit un perete tehnic de vreo 50 m friabil si-am renuntat dupa ultimi 20 m spre varf. Crezand ca tot pe acolo tre sa cobor am ales sa nu risc mai mult.

In acelasi an, 2013 dupa ce ne-am intors din Grecia, am decis sa pornesc singur cu bicicleta si tot echipamentul montan spre Rusia - Elbrus 5642 m, inconjurand aproape toata Marea Neagra. Am pedalat 4000 km.

In 2015 am ales varful Ararat de la granita Turciei cu Iran reusind sa pedalez 4400km si atingerea varfului.

In 2016 am schimbat muntii. Pana atunci au fost muntii de trekking-hiking: am decis sa trec la alt nivel, la muntii tehnici din Alpi. Primisem de ziua mea si-o ciocolata Toblerone cu vf' Matterhorn pe ea si mi-am propus in vara lui 2016 sa indraznesc! Dar e un varf mic, asa ca am decis daca tot merg cu bicicleta sa ma opresc si in Austria, sa urc si pe Grossglokner. Apoi am continuat spre Elvetia, am urcat si Matterhorn.

______Expeditia ciclo-montana Khan Tengri-Pobeda______
In vara lui 2017, am decis sa maresc expeditia: sa fie mai multi km, mai multa greutate pe bicla, muntii si mai tehnici si mai dificili si-am creat Expeditia ciclo-montana Khan Tengri-Pobeda din muntii Thian Shan, de la granita Chinei cu Kîrghistan, cu 35 de kg de bagaj si insumand 11000 de km pana la granita Chinei cu Kîrghistan si inapoi, in Bucuresti.

Obiectivele expeditie erau:
1. Deplasarea cu bicicleta si cu tot echipamentul montan pe ea (35kg) din Bucuresti pana in Kîrghistan - orasul Inilcek cam 6200 km
2. abandonarea bicicletei in mijlocul naturii urmand sa parcurg in mers toata valea si ghetarul Inilcek 75 km cu un rucsac ce cantarea cam intre 30-40kg, fara ghid si fara sa am vreo harta profi pana in basecamp (4040m) Khan tengri –Pobeda
3. Dupa ce ajungeam in basecamp urma sa stau vreo 40 de zile, luna august era prioritara sa incerc sa urc ambele varfuri.
4. Intoarcerea tot pe ghetar la bicicleta si inapoi pe acelasi traseu de 6200km pana in Bucuresti.

Am reusit sa indeplinesc primele 2 obiective. Am decis apoi sa indraznesc spre camp 1 Pobeda 4200 m, dupa mai multe cazaturi si blocaje pe ghetar, sleit de puteri fizic si psihic am decis sa nu mai risc si sa ma intorc in basecamp unde eram safe si sa renunt definitiv. Viza de Kîrghistan mi se terminase, mai aveam 2 zile valabile din ea asa ca am decis ca sunt prea epuizat sa parcurg iar ghetarul si-am ales sa fiu luat cu elicopterul pana in Karkara-Kìrghistan.

Mi-am luat din Kazakstan alte 30 de zile de viza pt Kirghistan, m-am intors cu autobuz si autostop la bicicleta unde am ascun-o si apoi am mai parcurs vreo 3000 km pana in Rusia unde am decis sa merg si cu trenul, sa ajung mai repede si in Ucraina, caci ca venise frigul si numai rezistam fizic.

_____5 luni de expeditie si 9000 km mai tarziu_____
Am invatat ca nu sunt supraom, ca trebuie sa fiu umil fata de natura, sa nu o subestimez, sa ma aplec in fața ei pentru ca ea isi urmeaza cursul natural si daca nu te inchini si nu te opresti cand fiinta ta iti spune, te poate inghitii usor si la fel de natural.

Am invatat sa-mi ofer o a doua sansa pentru ca viata e prea speciala si am doar una de care sunt constient.

Am invatat sa iubesc, sa apreciez si sa respect si mai mult oamenii, animalele si natura.

0 comentarii: