Institutul Cervantes: Viva la Guitarra - Maxim Belciug

Miercuri, 30 ianuarie 2013, ora 19.00, Sala Auditorium a Institutului Cervantes din Bucureşti găzduieşte un recital de chitară spaniolă susţinut de Maxim Belciug. Intitulat FOLÍA DE ESPAÑA, concertul propune o incursiune în etosul muzical iberic, de la acordurile renascentiste ale lui Luis de Milán până la sonorităţile moderne semnate de Joaquín Rodrigo, trecând prin epoca de aur a chitarei, deschisă de Fernando Sor şi împlinită de Francisco Tárrega.

Concertul de miercuri, 30 ianuarie, reprezintă evenimentul de debut al stagiunii extraordinare VIVA LA GUITARRA care îşi propune, timp de 6 luni, să ofere publicului român noi prilejuri de întâlnire cu acest instrument atât de îndrăgit şi sută la sută spaniol, făcut, aşa cum scria Nicolás María López într-un eseu publicat în 1901, după chipul şi asemănarea sufletului popular.

Stagiunea VIVA LA GUITARRA are loc în perioada ianuarie - iunie 2013 şi este organizată de Asociaţia Culturală Kitarodia în parteneriat cu Institutul Cervantes, cu sprijinul fabricii de instrumente HORA SA din Reghin. Concertele au loc în ultima zi de miercuri a fiecărei luni, în sala Auditorium a Institutului Cervantes din Bucureşti (Bd. Regina Elisabeta 38).
Intrarea este liberă.
...........................................................................................
Maxim Belciug este, aşa cum aprecia Virgil Oprina într-o recenzie, “un nume cunoscut în lumea specială a chitarei autohtone. Neobosit, implicat în multe proiecte fie ca solist, fie alături de alţi artişti – instrumentişti sau cântăreţi – dintre care mulţi îi datorează afirmarea, domnia-sa a reuşit cu discreţie să-şi clădeasca de-a lungul anilor o solidă reputaţie de promotor al unui tip de act artistic bazat pe sinceritate şi altruism. Îndrăgostit nu doar de chitară, ci mai ales de frumuseţea muzicii ce poate fi împărtăşită cu acest instrument”, Maxim Belciug caută mereu acel repertoriu „care nu face apel la chitaristica eclatantă ce eşuează nu de puţine ori într-o sterilă gimnastică a extremelor, reuşind un lucru destul de rar întâlnit. Şi anume asumarea cu naturaleţe a adevăratei condiţii de muzician. Adică a acelui om care, copleşit de dragostea pentru muzica şi instrumentul căruia s-a dedicat, are ca unic scop a actului său artistic aducerea către public a sentimentelor pe care le-a încercat la contactul cu o anumită piesă muzicală. Ascultându-l, ai senzaţia că e un om care îţi vorbeşte despre lucruri pe care le-ai trăit şi tu cândva, dar le-ai uitat.”

0 comentarii: