Eu cand vreau sa fluier, fluier

Marti, 23 martie, "Eu cand vreau sa fluier, fluier" si-a avut avanpremiera la cinema Elvira Popescu din capitala in cadrul primei seri a "Festivalului Filmului Francofon".
Recomandat de cele doua premii castigate in acest an la Berlinala (Premiul "Alfred Bauer" si "Ursul de Argint") filmul este unul ce nu trebuie ratat de cinefili.
In urma prezentei la conferinta de presa de acum jumatate de luna stiam la ce ma astept din partea filmului insa mi-a placut ca am fost surprins prin faptul ca filmul este mult mai mult decat ceea ce auzisem.
Pelicula prezinta povestea lui Silviu ce se afla de 4 ani in penitenciar si a carui eliberare va avea loc peste doar 15 zile. Situatia se complica atunci cand mama sa, plecata in Italia, se intoarce in tara pentru a-l lua cu ea pe fratele minor al lui Silviu. Vizita fratelui la puscarie pentru a-si informa fratele mai mare de planurile mamei sale este de fapt fluturele ale carui aripi declanseaza haosul pe care filmul lui Florin Serban il deconspira privitorului inmarmurit pe parcursul a 94 de minute.
Viata lui Silviu se schimba radical la aflarea vestii, iar viata sa din puscarie se modifica la fel de dramatic datorita eliberarii ce va sa vina intr-un timp scurt. Silviu are de infruntat nu doar realitatea cruda a colegilor ce il abuzeaza dar si trecutul care si-a facut cea mai navalnica revenire posibila in viata sa. Astfel...in doar 5 zile pana la posibila plecare a fratelui sau in Italia, Silviu trebuie sa gaseasca o solutie. Iar solutia...va fi una ce nu il va duce decat la pierzania dramului de umanitate pe care-l poseda. Astfel presat de timp, brusc indragostit de o studenta afla in practica in penitenciar Silviu clacheaza, isi descatuseaza animalitatea si se lasa purtat de acest val al carui final este unul poetico-dramatic.
Florin Serban, aflat la debut, realizeaza o pelicula buna ce pe alocuri devine tensionata si aduce aminte de acea tensiune dramatico-lugubra ce apartine filmelor lui Alejandro Innaritu (Babel, Agora) dar care diferit de regizorul iberic alege un final poetic ce pare de fapt sa nu apartina aceleiasi povesti iar aici putem spune ca filmul esueaza. In rest....camera se focuseaza pe multe prim-planuri ce ajuta foarte mult la crearea tensiunii si in aceeasi vreme reuseste o conturare mult mai buna in planul psihologic al personajelor.
George Pistereanu, interpretul lui Silviu, aflat si el la debut face un rol bun in pofida unor emotii ce pot fi vazute in anumite segmente ale filmului insa pana la urma se descurca foarte bine cu a sa partitura.
Tot la capitolul minusuri ale filmului mai pot trece si poeticizarea vietii din puscarie lucru care face ca povestea sa aiba o lipsa de veridicitate care ar fi putut s-o faca un pic mai buna.
"Un prophete" (concurentul direct al lui "Eu cand vreau sa fluier, fluier" datorita povestii oarecum comune) castiga prin faptul ca are o poveste mult mai bine inchegata iar realitatea vietii din puscariile franceze pare sa fie mult mai apropiata de privitor.
Per total insa filmul lui Florin Serban este o reusita, nu cea mai mare a cinematografiei din Romania dar totusi se constituie intr-o pelicula ce merita vizionata atunci cand va intra in cinematografe din 26 Martie la Hoolywood Multiplex, Cinema City, Movieplex, Light Cinema, Cityplex, Cinema Studio.
De criticat referitor la avanpremiera de aseara este atitudinea oamenilor de la cinema Elvira Popescu ce au pus in vanzare initial 100 de bilete doar cu jumatate de ora inainte de inceperea proiectiei dupa care au anuntat ca restul de 130 sunt rezervate pentru oamenii de la Tabu iar daca acestia nu sosesc atunci vor pune in vanzare inca 30 de bilete. Pe o ploaie absolut infernala zeci de oameni au stat sa-i astepte pe cei de la TABU lucru absolut incredibil si rusinos...iar cand n-am mai suportat sa stau in ploaie m-am dus cu badge-ul de presa si astfel am luat biletele mult dorite adica am facut o chestie de care mi-e sila constituita in ceea ce se numeste abuz.
Nu mi-se pare normala atitudinea celor de la Elvira Popescu, a redactiei Tabu care pana la urma putea sa-si faca vizionarea in-house si sa anunte asta dar si a unuia din membrii La Strada Film - dl. Daniel Mitulescu - care si-a facut simtita prezenta tinand un mic discurs incheiat cu: "ne cerem scuze pentru oamenii de afara dar nu mai sunt bilete si nici locuri in sala asa ca va asteptam la premiera." Iar eu numesc asta bataie de joc.
Filmul insa a spalat rusinea organizatorilor iar pe final va recomand sa mergeti sa-l vedeti la cinema.

0 comentarii: